Pe 18 iunie, trupa care face istorie de aproape 40 de ani, Aerosmith a concertat pentru prima oară la Bucureşti, în cadrul turneului Cocked, Locked, Ready to Rock. Până să ajungă însă în România, FHM i-a prins la telefon, între două concerte, şi i-a întrebat cum stă treaba cu femeile din jurul lor, ce muzică ascultă şi care consideră că a fost vârful carierei lor. (Interviu de Andra Iliaș)
Care e definiţia voastră pentru sintagma „sex, drugs and rock’n’roll”?
Ah… Asta e o frază care era la modă prin anii şaptezeci. Era definiţia unei petreceri perfecte. Era ceea ce se întâmpla când mergeai la concerte. Te combinai cu cineva, toată lumea lua droguri în perioada aia, dar nu era nimic periculos în chestia asta. Aveai o anumită siguranţă. Şi te distrai. Cred că în zilele noastre nu mai sunt aşa de mulţi consumatori şi nici nu mai e la fel de amuzant.
Care e cel mai mare număr de femei cu care aţi fost într-o noapte?
Într-o noapte? Una singură. Ha, ha, ha!
Sunteţi siguri? Ăsta e răspunsul vostru final?
Da. Ha, ha, ha!
Aveţi anumite criterii după care le selectaţi pe groupies?
Nu prea. Ne place, pur şi simplu, să vedem tipe mişto în public. Ăsta e cam singurul criteriu.
Deci nu aveţi limite de vârstă, nu preferaţi blondele sau brunetele?…
Fetele frumoase sunt fete frumoase pentru oricine. Iar ăsta e un fapt.
Sunteţi nişte monştri sacri – dar, din păcate, nu sunteţi nemuritori. Cine credeţi că vor fi următorii Aerosmith? Cine sunt următorii Bad Boys?
Acum, parcă e o cu totul altă lume în muzică. Nu văd pe nimeni care să poată fi comparat cu noi, cu ceea ce am făcut noi de-a lungul timpului. Am prins şi alte vremuri, era altfel. Lumea nu ştie cum să se mai poarte în zilele astea. Deci… nu ştiu cine ar putea să ne calce pe urme.
Dar ce fel de muzică ascultaţi când sunteţi acasă sau în maşină?
Clasicii: Rolling Stones, Jimmy Hendrix, Stevie Winwood. Este ceea ce ne-a marcat la începuturile carierei noastre muzicale, ceea ce ne inspiră în continuare.
Deci, nu prea găsim albume noi printre CD-urile voastre?
Nu prea. Dar uite, dintre cei noi, cei mai buni cred că sunt Them Wicked Vulters şi John Paul Jones.
Care a fost cea mai bună perioadă în istoria Aerosmith?
Probabil că perioada noastră cea mai creativă şi prolifică a fost pe la mijlocul anilor 70, când lucram la albumele Toys in the Attic şi Rocks. Atunci a fost o perioadă specială pentru Aerosmith, extrem de creativă.
Dar acum cum este?
Acum suntem o formaţie cu o experienţă incredibilă şi capabilă să facă nişte show-uri pe măsură, pentru că spectacolele noastre sunt 100% live şi am învăţat, de-a lungul timpului, cum să le aducem la un nivel calitativ maxim. Acum cântăm mai bine decât am făcut-o vreodată.
Am găsit pe net un site al fanilor, care se numeşte Aerosmith Temple. Aţi vrea să fiţi adoraţi precum nişte zei? Maradona are propria lui biserică, de ce nu şi o biserică Aerosmith?
Mnu… nu credem că ne-ar plăcea aşa ceva.
De ce nu? Aveţi milioane de fani.
Nu o vedem întâmplându-se. Evident că suntem mai mult decât încântaţi de numărul imens de fani, care ne onorează. Dar chestia asta se referă la a te bucura şi a aprecia muzica, nimic mai mult de atât. Chestia cu biserica ar fi cam aiurea.
Câte kilograme pierdeţi în timpul unui concert?
Nu ştim, probabil, undeva între 5 şi 8 kg, colectiv. Deşi ne agităm mult, într-adevăr.
Aveţi conturi personale de twitter sau facebook, diferite de cele oficiale?
Unii dintre noi avem, însă nu postăm nimic pe ele. E prea dificil, pentru că sunt prea mulţi oameni care ar vrea ceva de la noi, şi nu avem suficient timp pentru asta.
Aveţi cerinţe speciale în timpul turneelor?
Nu chiar. Nu suntem foarte pretenţioşi. Noi ne bucurăm să fim oriunde pentru a face spectacol, important este ca show-ul să iasă bine, restul trebuie să fie decent şi atât.
Ce ştiţi despre România?
Nu prea multe. Dar abia aşteptăm să venim acolo şi să aflăm mai multe, să cunoaştem un pic ţara. Ştim că aţi trăit vremuri grele în timpul comunismului şi ne pare rău pentru asta.
Hai să vă dau un sfat, nu începeţi cu: „Salut, Budapesta!”, pentru că lumea vă va huidui imediat.
Ha, ha, ha. E bine de ştiut! Mulţumim mult. Însă ştim că Bucureşti este capitala!
Brad (Withford, chitarist, n.r.), de câte ori ai fost confundat cu Brad Withford, actorul?
Nu ştiu… Din când în când. Nu chiar atât de des. Odată a primit un cec de-al meu de la asociaţia actorilor şi s-a dus să-l încaseze, pentru că avea nevoie de bani. Deci încă îmi mai e dator cu câteva sute de dolari.
Vă cunoaşteţi?
Nu prea bine. Dar ştiu sigur că suntem rude.
Loading ...
