Eu sunt zidar de meserie de cand ma stii. În ziua accidentului, lucram singur pe acoperişul unei clădiri înalte de 3 etaje. După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, s-a constatat mai târziu, au cântărit aproximativ 270 kg.
Decât să car cărămizile jos în braţe, în mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată, într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii.
Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am împins butoiul în afara clădirii şi am încărcat cărămizile.
După aceea, am coborât de pe acoperiş să dezleg frânghia, ţinând-o foarte strâns, ca să asigur o coborâre lentă a cărămizilor. In raportul accidentului de muncă întocmit am scris că eu am 72 kg.
Datorită surprizei pe care am avut-o când am fost literalmente smuls de la sol, într-un mod complet neaşteptat, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun că am început o ascensiune rapidă către acoperiş. În apropierea etajului doi, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi, care se îndrepta vertiginos către sol, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul putin spart şi o claviculă fracturată. Ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă, după care a continuat rapid către acoperiş, oprindu-mă atunci când degetele mâinii drepte au înţepenit în scripete până la nivelul celei de-a treia falange.
Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost în stare să mă ţin strâns de frânghie, în ciuda faptului că începusem să am dureri. Aproape simultan, butoiul cu cărămizi a lovit solul şi, ca urmare a impactului, fundul lui a cedat. Acum, lipsit de greutatea cărămizilor, butoiul cântărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-aţi imaginat deja, am început o coborâre rapidă.
În vecinătatea etajului doi, am întâlnit din nou butoiul, care acum urca; în urma impactului cu acesta, m-am ales cu fracturi la glezne şi cu mai multe tăieturi şi zgârieturi la picioare şi pe tot corpul. Aici, norocul meu a început să se schimbe uşor. Întâlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit uşor căderea doar în măsura să-mi limiteze rănile, când am căzut pe grămada de cărămizi şi, din fericire, am scăpat doar cu o vertebra fisurata.
Îmi pare rău să vă spun, dar aşa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, din nou mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am scăpat frânghia din mâini. Aşa cum stăteam întins pe spate, am putut să văd cum butoiul gol şi-a început călătoria în jos, către mine,noroc cu un coleg de al meu care a fost pe faza si a bagat lopata sub mine,rostogolindu-ma atat cat sa nu vina resturile butoiului pe mine. Eram in stare de semiconstienta, nimeni nu a chemat salvarea timp de 30 minute, toata lumea radea cu LACRIMI, mie imi batea inima sa imi sara din piept vedeam in ceata… Noroc ca am avut intelegere de la patron, acuma nu mai am voie insa sa pun mana pe scripete.. Si mi-a scazut salariul cu 200 euro

Odata ajunsi acolo ne facem noi curaj (o tipa si un tip au ramas in masina de frica) si ne ducem tiptil tiptil pana acolo. Nu vedeam noi mare lucru asa ca mergeam unu langa altul, ca am vazut noi in filmele horror ca daca ne desparteam, ala de se pierdea patea ceva rau; oricum eram facuti pe noi de frica. Ajungem noi pe prispa casei , unu’ mai breaz ca altu’ incercam sa ne dam cocosi cand deodata se aude un sunet mai creepy iesind din casa. Nici acum nu stiu ce a fost (probabil vre un homeless guy) dar ne-a stat la toti inima in loc si am luat-o la fuga spre masini fiecare cum a apucat. O tipa s-a impiedicat de era sa o uitam pe acolo, dar oricum am reusit sa iesim nevatamati de acolo.

De atunci nu vrem sa mai auzim de casa bantuita din Piatra Olt!

In urma cu cativa ani la un bar din Craiova, intr-o dimineata, barmanii faceau stocul. Unul dintre barmani, mai glumet din fire, stiind ca una dintre fete e mai prostuta o cheama la el, ia o fata de suparat si ii zice: du-te repede in bar si vezi unde e sticla de clitoris ca ne iese o sticla pe minus! Fata fuge repede in bar, cauta ea ce cauta (barmanii erau pe punctul de a lesina de ras) si se intoarce si ii spune ca nu o gaseste… Barmanul o trimite din nou sa o caute si ii spune: du-te si caut-o mai bine ca ar trebui sa fie langa sticla de martini. Se duce ea si cauta, si cauta, pana vine sefa si o intreaba ce face… Dupa raspunsul ei s-a declansat o mare de ras… Asa cum era si normal…

Partea a doua a povestirii are loc la vreo 2 ani distanta: celalalt barman ii povestea cu lux de amanunte actualei colege ce s-a intamplat (fara sa-i zica cum ca ei o pusesera pe fata la baza sa caute sticla de clitoris) si dupa ce termina el de povestit vine si intrebarea cea mai tare… ce credeti ca a intrebat fata?

“Poi si a gasit-o?”

“Eroul” povestirii este un om obisnuit, instalator de profesie. Din cand in cand, avand lumea probleme cu orisice prin casa, il sunau iar el se preUnui om i se strica instalatia de apa in baie. Omul, fara sa stea pe ganduri, suna instalatorul sa vina sa remedieze defectiunea. Ajuns la locul unde trebuie sa presteze lucrarea, instalatorul desface geanta cu scule, se baga sub chiuveta si incepe sa mestereasca. Intre timp, omul nostru trage o fuga pana la magazinul din colt sa ia o bere sa i-l cinsteasca pe instalator (ca deh, asa e la noi, mai dai mesterului un pahar de ceva cat face lucrarea ). Soarta, alinierea planetelor, sau spuneti-i cum vreti, face ca nevasta omului sa vina acasa in timp ce el era plecat sa ia bauturica, intra in casa si, auzind zgomot in baie se duce acolo. Il vede pe oTrebuie sa va spun ca cei doi barbati semanau la fizic)